Jurnalistul Cristian Tudor Popescu se arată revoltat de explicațiile oficialilor Bisericii, în urma decesului bebelușului scufundat în cristelniță. Aceștia arată că Dumnezeu decide dacă un om moare timpuriu, pentru a nu fi privat de darurile vieții, însă jurnalistul arată că aceeași mentalitate o regăseam la spartani sau la naziști, care doreau înlăturarea din societate a copiilor care se nășteau cu diverse afecțiuni.
Citește și: SURSE – USR se pregătește pentru o ‘furtună’ provocată de PNL în coaliție
”Sâmbătă, un bebeluș de 6 săptămâni a făcut stop cardio-respirator după ce a fost botezat, adică scufundat în cristelniță de un preot din Suceava. Bebelușul se născuse prematur și avea afecțiuni congenitale.
S-a declanșat o anchetă penală.
Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a emis un comunicat în care putem citi aceste rânduri dăulătoare:
„În tratatul său «Despre copiii care mor timpuriu», Sfântul Grigorie de Nyssa oferă mai multe răspunsuri, subliniind că orice făptură creată vine de la Dumnezeu, Care se îngrijește de existența acesteia, fie ea mai lungă sau mai scurtă. Iar dacă îngăduie curmarea unei vieți înainte de vreme, după mintea omenească, este pentru că, în preștiința Sa, Dumnezeu nu vrea să-l priveze pe prunc de vreuna din binecuvântările Sale, știut fiind faptul că omul este înzestrat cu multe daruri, pe care are însă libertatea să le folosească precum consideră”.
Stimați cititori, credincioși sau nu, să mai citim încă o dată: „Iar dacă îngăduie curmarea unei vieți înainte de vreme, după mintea omenească, este pentru că, în preștiința Sa, Dumnezeu nu vrea să-l priveze pe prunc de vreuna din binecuvântările Sale”…
Vă dați seama ce înseamnă asta?
Înseamnă că Dumnezeu este spartan.
Înseamnă că Dumnezeu este nazist.
Spartanii cercetau copiii să vadă dacă sunt întregi și sănătoși. Dacă considerau că nu sunt, îi aruncau, potrivit lui Plutarh, de pe o stâncă din munții Tayget.
În 1929, la conferința Partidului Nazist de la Nuremberg, Adolf Hitler afirma: „Înlăturarea copiilor bolnavi înseamnă întărirea națiunii, nu slăbirea ei”. Între 1939 și 1945, regimul nazist a desfășurat programul Kinder-Euthanasie, folosind ca pretext cereri ale părinților buni național-socialiști de a le fi acordată copiilor lor handicapați „o moarte milostivă”, în urma căruia nu se cunoaște cu precizie câte mii de copii au fost uciși.
Carevasăzică, Dumnezeu îi eutanasiază pe bebelușii defecți pentru că altfel ei nu s-ar putea bucura liberi în viață de darurile Sale.
Adică, dacă un copil se naște olog, Dumnezeu îi arată marea Sa iubire dacă îl șterge dintre cei vii. Faptul că acest copil se numește Gustav Kirchhoff, părinte al științei electricității, care a trăit toată viața în scaunul cu rotile, nu contează.
Dacă are copilul glaucom congenital, fiind parțial orb și orbind apoi complet la vârsta de 12 ani, e păcat că nu l-a lichidat Bunul Dumnezeu de la bun început, nu? Copilul se numește Andrea Bocelli.
Einstein n-a fost capabil să vorbească înainte de 4 ani și, ca școlar, părea că dă semne de retard mintal, făceau colegii bășcălie de el. Iarăși, dacă nu i s-a aplicat Sfânta Eutanasie la timp…
Din pricina unei boli genetice, cauzată probabil de faptul că părinții săi erau veri de gradul 1, creșterea picioarelor unui copil s-a blocat, în vreme ce restul trupului a devenit al unui adult – un monstru… Dar monstrul ăsta și-a folosit mâinile și creierul pentru a deveni unul dintre marii pictori ai lumii – Henri de Toulouse-Lautrec.
Dacă Iisus se năștea surdo-mut, îl lua înapoi Dumnezeu, fără să mai aștepte crucificarea? Nu-I dădea nicio șansă Fiului Său să-și scrie învățăturile cu bățul pe nisip?
Și, de fapt, nu e vorba numai de oameni excepționali, genii care s-au născut cu tare fizice și mentale, e vorba de orice ființă umană adusă pe lume – cine, cu ce drept, poate hotărî că moartea ei e preferabilă unei vieți fără toate darurile lui Dumnezeu?
Păi, numai Dumnezeu Însuși, ne spune Biserica. El, Creatorul, deoarece a produs niște piese despre care are impresia (El este și CTC, Control Tehnic de Calitate) că nu i-au ieșit bine, tot El le dă la topit. Perfecționist, Atotputernicul, ce mama dracului!
P.S.
N-am înțeles niciodată de ce botezul presupune împingerea sub apă a noului creștin, ba chiar de trei ori, în numele Sfintei Treimi. E un procedeu brutal, care, prelungit, poate omorî convertitul. De ce, în schimb, Botezătorul nu ia apă în căușul palmelor ca să îi dea drumul de trei ori pe capul botezatului? Mi se pare un procedeu și o imagine mult mai creștine decât înecul simulat gen Guantanamo…”, scrie Cristian Tudor Popescu, în Republica.