Isabel Allende, cu harul ei de povestitoare, revizitează episoadele ce o leagă de feminism, din copilărie până astăzi, potrivit Mediafax.
„Scriu aceste pagini în martie 2020, închisă cu Roger în casa noastră din cauza pandemiei de coronavirus. La vârsta noastră, dacă Roger sau eu ne infectăm cu virusul, ne-am ars.” Isabel Allende stă în cămăruța ei și scrie, dar simte că, dacă criza se prelungește prea mult, o să li se termine, răbdarea, tandrețea, discilina, pentru că e iritantă conviețuirea forțată. Dar e și timpul reflexiei. Ce lume ne dorim? Ce vrem noi, femeile?
„Isabel Allende – scriu editorii români care au tradus extraordinar de repede cartea, spre cinstea lor – plonjează în adâncurile memoriei și ne oferă o carte emoționantă, dar îmbibată de umorul său caracteristic, despre relația cu feminismul și condiția de femeie, o pledoarie pentru viața care trebuie trăită, simțită și savurată cu deplină intensitate. În cea mai nouă carte a sa, marea autoarea chiliană ne invită s-o însoțim într-o călătorie personală în care, cu harul ei de povestitoare, revizitează episoadele ce o leagă de feminism, din copilărie până astăzi. Ne face cunoscute portretele unor femei cu rol esențial pentru destinul său, ne vorbește despre scriitoare și activiste, laudă creația unor tinere artiste care exprimă revolta generației lor și, nu îl ultimul rând, se înclină în fața anonimelor care, cunoscând suferința produsă de violență, s-au ridicat și, cu demnitate și curaj, au mers mai departe. Ele sunt cele care au inspirat-o și au însoțit-o pe întregul parcurs al al vieții, sunt femeile sufletului ei. Toate acestea fără să piardă nici o fărâmă din inconfundabila sa bucurie de a trăi și amintindu-ne că, dincolo de vârstă, există întotdeauna o vreme pentru dragoste.”
Citește și: Valeriu Gheorghiță anunță când se va renunța la purtarea măștii în România
Admirabil textul de prezentare de pe coperta a patra al profesoarei Mihaela Miroiu: „Isabel Allende, acest izvor nesecat de joie de vivre, ne-a scris încă o carte dezarmant de frumoasă și de sinceră. Despre dragostea nerăbdătoare, viața lungă și ursitoarele bune. Fiindcă așa este ea, Isabel cea care se scrie, Isabel cea care ne scrie.
Isabel, cea care însetează după libertate, dar nu doar pentru sine, ci pentru toate femeile acestei lumi. Căci dependența și docilitatea împuținează, țin femeile în chingile limitării forței minții, sensibilității și creativității, a putinței lor de a exista autentic în lume. Le țin temătoare, undeva la marginea istoriei. Însă dacă își rup împreună chingile dependenței, ele vor schimba natura puterii, în loc ca puterea să schimbe natura lor.
Isabel, cea care alină și dă speranță, știe cât de crunt de departe de libertate sunt cele și cei care trăiesc traume greu de imaginat. Și atunci împarte roadele marelui ei succes cu fetițe din India, cu femei din Nepal, cu refugiații din dictaturi și războaie. Isabel, cea care iubește, crede că dragostea, la 78 de ani, nu este cu nimic altfel decât cea de la 18 ani. Numai că acum se află sub imperiul urgenței. Nu mai e timp de pierdut. Căci, până la urmă, nici măcar noi, femeile, nu suntem niciodată atât de bătrâne, încât să nu întinerim.
Isabel, cea care spune în fiecare dimineață Da! zilei care vine, soarbe zorile cu nesaț, privind cu bucurie în urmă: «Sunt liberă. Nu am de dovedit nimic nimănui». Dar o face asumându-și până la capăt cele două surse care îi hrănesc ființa: scrisul și sentimentele.“
Citiți această splendidă traducere. O încântare pentru femei și bărbați deopotrivă.
Isabel Allende – Ce vrem noi, femeile? Despre dragostea nerăbdătoare, viața lungă și ursitoarele bune. Traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu. Editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei. 197 pag.