E scandal în toată regula în Grupul de Dialog Social (GDS), acolo unde se aruncă cu cuvinte grele între Gabriel Liiceanu și Andrei Cornea.
Totul a pornit de la scrisoarea de demisie din Grup a lui Liiceanu și de la acuzațiile și invectivele grele trântite de acesta la adresa lui Cornea, a familiei scriitorului Ion Vianu, între ai cărei membri se află și senatorul USR Vlad Alexandrescu.
“Am fi meritat o explicație cât de mică, Andrei, despre cum de s-a ajuns, de pildă, să-i puneți în brațe cârciumei Macondo toată clădirea sediului nostru din Calea Victoriei. Toată! De fapt doar 95% din suprafața ei, căci camera secretariatului lui Tibi Czink n-a devenit încă bucătărie. (Când abordăm acest subiect, Magda devine nervoasă.)
În sfârșit, una peste alta, să dați toată clădirea, chiar și istorica sală de întâlniri a Grupului, bântuită de fantomele glorioase ale trecutului, înecate acum în miros de ciorbe și fripturi. (Am admirat, și în acest caz, replica plină de înțelepciune a lui Andrei, care ne-a explicat că e mai bine să suportăm parfum de mici decât să stăm cu mâna întinsă la nu știu ce partid. Să sperăm că acum, ales președinte, Andrei va negocia cu Macondo și poate se va îndura de GDS să-i dea sala de întâlniri înapoi.) Evident, tot ce s-a obținut la capătul acestor discuții a fost un soi de ură îndârjită la adresa celui care stârnise discuția.
încet-încet, am reușit să coborâm politețea la nivel de imoralitate. Căci din politețe și colegialitate am închis ochii când unii dintre noi își aduceau în Grup iubite, neveste, fii, nepoți, prieteni irelevanți sau persoane de care depindea un contract prelungit dincolo de vârsta pensionării.
În clipa de față avem în Grup chiar o întreagă familie, familia Vianu-Alexandrescu: tatăl, Ionel Vianu (demisionat în urmă cu un an pentru că punctul lui de vedere nu a întrunit acordul unanim într-o mică dezbatere online), fiul (Ștefan), nepotul (Vlad) – cei doi, așadar, sunt veri primari – și soția nepotului (Raluca).
N-ar fi nimic dacă, prin jocul fericit al hazardului, am avea de-a face cu un clan hăruit integral cu vocație civică. Din păcate lucrurile stau exact pe dos: cu excepția lui Ionel Vianu, ceilalți membri ai clanului nu acoperă „criteriile Pleșu”, răstălmăcite și contestate vehement la ultima noastră întâlnire de Vlad Alexandrescu, devenit faimos în ultimele săptămâni printre noi pentru că, podidit de admirație de sine și otrăvit de bietul său eu, s-a autointitulat „membru marcant al opoziției”.
Raluca, soția lui, este o încântătoare și grațioasă doamnă, care scrie articole citibile pe sărite și a cărei relevanță publică e nesemnificativă. Are meritul, deloc neglijabil că, în adunările Grupului, păstrează tăcerea. Lui Ștefan, având și el micile neajunsuri ale verișoarei prin alianță, îi lipsește în schimb această calitate: e gureș, și decibelii pe care-i emite la fiecare luare intempestivă de cuvânt pun la grea încercare neuronii celor de față”, scrie Liiceanu în scrisoarea publicată de G4media.
Răspunsul lui Cornea
Noul președinte al GDS, Andrei Cornea, i-a răspuns la fel de răspicat.
“Nu despre lipsa ta de gust e vorba aici, în primul rînd. Ci despre pretenția ta de a avea dreptate întotdeauna, oriunde și împotriva oricui, de a fi gura prin care se rostește adevărul – tot adevărul, fără rest. Iar cînd cineva ți se opune în orice fel – pe drept sau pe nedrept –, îl calci în picioare ca pe o gînganie.
O vorbă și despre portretul „administrativ“ al Grupului pe care îl faci. E iarăși o caricatură și nu voi intra în detalii. Oricum, dacă restaurantul s-a întins într-o mare parte a casei (la parter), e și „meritul“ tău. Ai abandonat acum cîțiva ani Librăria din fundul curții, preocupat de considerente de rentabilitate. Se pare că nu „împărțirea dintre adevăr și minciună“ te-a ghidat – și pe bună dreptate. Și nici pe noi, cînd, constrînși de necesitate, a fost nevoie să administrăm util spațiul rămas. Ceea ce n-a fost deloc simplu. Puteam face mai mult, mai bine? Cu siguranță. Poate că, dacă ne-ai fi dat mai puține lecții de morală și mai mult ajutor efectiv, am fi reușit”, scrie Cornea, în răspunsul din Revista 22.